Joi, 21 iulie 2011 - Inmormantarea Parintelui Arsenie Papacioc
Cu dor nespus vom păstra în inimă chipul blând şi luminos al părintelui nostru Arsenie Papacioc!
Ne-a călăuzit pe fiecare cu înţelepciunea pilduitoare a unui tată, cu dragostea iertătoare a unei mame şi cu apropierea firească şi ocrotitoare a unui frate mai mare, cum se numea pe sine adesea. S-a străduit cu orice chip să ne sădească în inimă dragostea pentru Hristos şi aproapele încurajând începutul lucrării spre dobândirea acestei virtuţi: „
dacă nu puteţi iubi pe vrăjmaşi măcar nu-i urâţi”, dar atrăgându-ne către culmile ei:”
iubiţi rana şi pe cel care v-a făcut rana”.
Cu o delicateţe şi fineţe sufletească cuceritoare, s-a aplecat asupra fiecărui suflet, dăruindu-se pe sine întru totul, aşa cum însuşi spunea: „
Trebuie să dai nu ceea ce ai, ci ceea ce eşti.” A povăţuit, a iertat, a întărit, a mângâiat şi a binecuvântat până la ultima suflare, chiar şi atunci când trupul împovărat de ani şi suferinţe nu mai putea împlini sârguinţa sufletului.
E o mare pierdere pentru noi, căci golul pe care l-a lăsat trecerea sa din lumea aceasta nu va putea fi înlocuit vreodata, însă cuvintele şi amintirea sa vie ne rămân pentru totdeauna ca o făclie călăuzitoare spre cer iar dragostea cu care ne-a iubit ne ţine inimile legate de duhul său.
Chiar de dincolo de moarte ne-a lăsat spre păzire cuvântul cel mai des rostit de preacuvioşia sa, căci ne-a spus: „
La mormântul meu dacă veniţi, vă spun: «Iubiţi-vă!»”
Dumnezeu să-l odihnească în Lumina Sa cea neînserată!
Mesajul de condoleante al Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la slujba de inmormantare a Parintelui Arhimandrit Arsenie Papacioc, Manastirea Sfinta Maria - Techirghiol.
