Manastirea "Sfanta Maria"
Atelier de icoane Bizantine

TEMEIURI DOGMATICE

Diaconul Ioan Ica jr. subliniaza in unul din studiile sale ca pericolul cel mai mare pe care l-a aavut de infruntat teologia crestina este ruperea echilibrului dintre persoanele Sfintei Treimi si natura divina. Exact in acest cadru se inscrie si problema icoanei. Relationarea icoanei cu teologia trinitara il reprezinta conceptul de "chip".

Problema care se pune cu referire la notiunea de chip a fost suscitata de erezia lui Arie: daca Fiul este chip (icoana) al Tatalui atunci Fiul nu cumva este inferior Celui Care L-a nascut? Interpretand gresit filosofia greaca si teologia crestina, Arie percepea, fara o intelegere profunda a naturii divine comuna celor trei Ipostasuri, Persoana Fiului ca fiind inferioara celei a Tatalui tocmai din cauza ca era un chip (in-chipuire) al Acestuia.

Din punct de vedere functional intre cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi, natura unica le confera deplina egalitate. Sfantul Grigorie de Nazians stabileste o corelatie decisiva intre chip si fiinta divina: "Il numim chip pentru ca El este de aceeasi fiinta (cu Tatal) si pentru ca vine de la Tatal si nu Tatal de la El. Firea chipului este aceea de a fi imitarea arhetipului si a aceluia al carui chip se spune ca este. Intregul este chipul intregului, este acelasi si nu o asemanare. Christoph Schonborn afirma ca termenul "chip este analog; nu-l putem aplica lui Dumnezeu si creatiei fara sa accentuam in acelasi timp diferenta. In sfera lumii create, intre chip si model neasemanarea este intotdeauna mai mare decat asemanarea. In natura absolut simpla a lui Dumnezeu, chipul si modelul sunt in mod desavarsit una."

Prin Intrupare, Hristos pune capat legii mozaice si interzicerii de catre aceasta a oricarei reprezentari. Fiul este chipul Tatalui: "Cel ce M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal". Hristos sfinteste si transfigureaza materia pe muntele Tabor la Schimbarea la Fata. "Eu nu cinstesc materia, ci pe Creatorul materiei Care S-a facut materie pentru mine si care a binevoit sa locuiasca in materie si sa realizeze mantuirea prin intermediul materiei." (Sf.Ioan Damaschin).

Exista o distanta intre modul in care a fost inteleasa ideea de arta divina in Biserica Rasaritului si Cel in care a fost inteleasa in Biserica Apusului. Icoana este mijlocul prin care suntem condusi spre fiinta. Pentru Rasarit, prin icoana simtim prezenta personala a celui reprezentat de ea: Dumnezeu, Maica Domnului, sfintii - asa cum afirma Sinodul din 869-870: "Icoana ne anunta si ne face prezent ceea ce Evanghelia ne spune prin cuvant". Rasaritul preamareste slava lui Dumnezeu; "Eu privesc pe Hristos rastignit si vad pe Imparatul" - spune Sfantul Ioan Hrisostom.

Icoana este in esenta arta religioasa. Aparuta din originile crestine si din secolele de persecutie, imbogatita prin cercetarea dogmatica a sinoadelor, purificata prin incercarile la care a supus-o iconoclasmul, icoana face parte din marele curent al traditiei, adica din viata interioara a Bisericii, prelungire a Intruparii lui Dumnezeu. Rugaciunile icoanei sunt legate intim de Evanghelie si de Liturghie, depasind naturalul, tinde spre inefabil, este reflectare a realitatii lui Dumnezeu, cum spun teologii greci.