Manastirea "Sfanta Maria"
Atelier de icoane Bizantine

Cateva cuvinte

Cele trei regnuri - mineral, vegetal si animal (fondul de creta, pigmentii, lemnul, cleiul din piele de iepure si galbenusul de ou) coabiteaza in icoana care prefigureaza Pamantul cel Nou unde Cel Inviat va fi totul in toate.

Unul din cele mai vechi suporturi folosite pentru pictura de sevalet este lemnul. De recomandat sunt scandurile din lemn usor, cu fibrele uniforme si cu porii deschisi: molidul, pinul, mesteacanul, ciresul, teiul, plopul, salcia.

Prin puternicele simboluri pe care le vehiculeaza, icoana este o arta a adancurilor.

Grunduirea lemnului se face in straturi repetate pana la 8-10. Cand suprafata lemnului este finisata precum oglinda, se deseneaza modelul ce va deveni icoana tamaiata intr-un coltisor de rugaciune.

Momentele petrecute vis-a-vis de icoana in devenire sunt clipe de rugaciune tainica, post si tacere.

Tabloul religios si icoana apartin unor lumi diferite; tabloul canta pe clavecinul emotiilor, al efemerului, al umanismului pur, reprezentare a lumii materiale; icoana face sa tasneasca structurile inchise ale lumii cazute intr-o revelare a Realitatii supreme.

Asa cum prin razele soarelui se creaza curcubeul, la fel si culorile din icoana traiesc prin ultimele lumini pe care le pune iconograful prin tusele albe; aceste lumini creeaza un ritm, insufletesc chipuri, vesminte, stanci, intr-un ultim efort de dematerializare. Arta bizantina foloseste culori "mistice", care traduc puritatea credintei.